o strada pustie,un caine ce trece.
un bloc inalt ros de vant si ploaie
un palier vechi si murdar
si-n capat de culoar o odaie.
o camera micuta si intunecata
un ceas,un tablou si-o servanta
un covor ros la un colt si-o papusa
o icoana si undeva aruncata o manusa.
o usa deschisa ce da in balcon,
pe balcon multe lucruri aiurea
iar in camera,pe pat,o fetita
ce priveste fara tinta-n tavan.
pe obazul fetitei curg lacrimi
reci,precum apa de ploaie
si-n piept ii bate o inima trista
in mana dreapta tinand o batista.
deodata,se ridica si fuge
prin usa deschisa ea trece
un strigat scurt sparge linistea
si cu-un zgomot sec,cade de la zece.
o strada prea plina de lume,
si-n mijloc o fata si-o pata de sange,
nu se mai aude nici macar o soapta,
lumea din jur priveste tacuta si plange.
e noapte.acum nici cainii nu latra
si pata de sange a ramas pe asfalt
doar lumea putina care pe acolo mai trece,
se-nchina si se uita cu tristete la zece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu