denis-mot

LARISA

confruntarea

CONFRUNTAREA
sunt un om ca oricare altul si soarta mi-e amara
eu sunt de toata lumea izgonit
privit din toate partile cu ura
si cu-un destin trist si nefericit.

nu-mi mai ramane nimic de facut
am pierdut si ultima speranta
spun ultimul cuvant cu glas pierdut
si cu lacrimi in ochi:'ADIO VIATA'.

dar nu stiam ca despartirea doare
si-acest ultim gest e-asa greu de facut,
dar nu mai este cale de intoarcere
drumul inapoi de mult timp e pierdut.

cat esti de neagra si cat esti de urata
si coasa din spinare ti-a cam ruginit
ai strabatut ocale atat de lunga
fi fericita,acum,m-ai gasit.

suntem amandoi ,fata in fata,
cu bratele deschise ma astepti'
o parte din suflet ar vrea sa-l primesti
iar cealalta parte inca e in balanta.

ce parte din inima va invinge oare?
ce parte abalantei va atarna mai greu?
ma chinui si durerea devine si mai mare
dar si drumul spre tine din ce in ce mai greu.

pasesesc spre tine din ce in ce mai hotarat
paradoxal,drumul se pierde-n ceata
si deodata din ochi mi-ai diparut.
nu pot s-o fac.si ma intorc la viata.

atat de-aproape am fost de-a ta coasa
dar nu te vreau,doresc sa mai traiesc
O,VIATA!acum stiu cat esti de frumoasa
desi ti-am spus 'adio',ramai caci te iubesc.

si tu,doamna in negru,urata si cu coasa
nu vei mai avea sansa curand sa-mi fi mireasa.
pleaca cat mai departe si revina
numai atunci cand coasa-ti va fi roasa de rugina.

MELODII ROMANTICE PENTRU ROMANTICI - COLAJ - 60 DE MINUTE

MELODII ROMANTICE PENTRU ROMANTICI - COLAJ - 60 DE MINUTE
Asculta mai multe audio Muzica

ma cheama iubit-o inapoi

ma cheama iubit-o inapoi

ma striga cu ochii amandoi

primeste-ma in inima ta

si niciodata nu ma mai alunga.

ma strange la pieptul tau iar

priveste-mi in suflet adanc

o vorba sopteste-mi macar

si nu ma mai face sa plang

reda-mi fericirea-n privire

alunga tristetea din mine

goneste tot raul din noi

si cheama-ma la tine

vorbeste-mi din nou de iubire

intoarce-ma pe drumul tau

si amandoi sa gasim fericirea

sa uitam tot ce a fost rau

VOI,CEI DE SUS

nu mai stim ce este adevarul
in ochi numai cu ura ne privim
voi,cei de sus,ati ruinat poporul,
noi,care ieri radeam,azi nici nu mai zambim.

ne sfasiem cu colti de animale.
am invatat sa nu ne mai iubim,
ne zbatem,in zadar,iar burtile-s tot goale,
pe zi ce trece bagam in noi venin.

muncim cu greu pentru o coaja de paine
nu mai avem puterea sa rabdam
invatam supravietuirea pentru maine
si incercam copiilor iubire sa le dam.

nu mai avem nici pic de demnitate.
pentru un trai mai bun,principii tot calcam,
suntem bolnavi,n-avem nici sanatate
ne-am saturat speranta sa o tot cautam.

voi,cei de sus,ganditi-va mai bine inainte
de a lovi in noi,cei fara de puteri,
spuneti ca va fi bine,ca nimeni nu mai minte,
dar viata noastra-i plina de dureri.

nu mai avem puterea de a mai lupta acum,
ne-ati dus la saracie,si painea e un lux
voi traiti in palate,noi n-avem nici sapun
ca sa spalam rusinea in care ne-ati adus

un singur lucru celor de jos le mai ramane
un singur lucru,speranta pentru maine,
ca vom putea la copii sa dam paine,
si ca le-om implini dorita de mai bine.

PARINTII

fiecare din noi stie,ca nu-i singur niciodata
ca in spate au o mama ce-i iubeste si un tata,
de aceea,niciodata, nu-i condamnati pe parinti
ei sunt cei care v-ajuta sa ajungeti fericiti.

chiar daca uneori gresesc,ei gresind cred ca fac bine
tu sa fi ingaduitor,sa nu-i judeci,ca-i rusine,
sa nu ii privesti cu ura caci atunci tu ii ranesti
si din cand in cand e bine sa le spui ca ii iubesti.

poate ca nu-intodeauna sunt cum ai vrea tu sa fie
dar ei sunt parintii tai si rusine sa nu-ti fie
si-nainte de-ai certa si-nainte de-ai goni
mai gandestte-te c-odata ai sa ai si tu copii.

gandeste-te c-ai fost micut si tu candva
si ei sunt cei care te leganau
cuvinte dulci tot ei iti sopteau
si cu dragoste multa te inconjurau.

nu-i alunga din viata ta
e randul tau sa-i faci fericiti
caci batranetea lorva fi grea
vor fi mai tristi si plini de suferinti.

ei pentru tine au plans si s-au bucurat,
pentru fericirea ta au suferit si multe au indurat
si mult au mai muncit ca sa fi fericit
nu incerca sa-i furi,cu ei fi doar cinstit

denis-THE BOSS-

SFARSIT DE SPERANTA

o strada pustie,un caine ce trece.
un bloc inalt ros de vant si ploaie
un palier vechi si murdar
si-n capat de culoar o odaie.

o camera micuta si intunecata
un ceas,un tablou si-o servanta
un covor ros la un colt si-o papusa
o icoana si undeva aruncata o manusa.

o usa deschisa ce da in balcon,
pe balcon multe lucruri aiurea
iar in camera,pe pat,o fetita
ce priveste fara tinta-n tavan.

pe obazul fetitei curg lacrimi
reci,precum apa de ploaie
si-n piept ii bate o inima trista
in mana dreapta tinand o batista.

deodata,se ridica si fuge
prin usa deschisa ea trece
un strigat scurt sparge linistea
si cu-un zgomot sec,cade de la zece.

o strada prea plina de lume,
si-n mijloc o fata si-o pata de sange,
nu se mai aude nici macar o soapta,
lumea din jur priveste tacuta si plange.

e noapte.acum nici cainii nu latra
si pata de sange a ramas pe asfalt
doar lumea putina care pe acolo mai trece,
se-nchina si se uita cu tristete la zece.

NAUFRAGIATUL

SUNT UN NAUFRAGIAT IN VALURILE VIETII
UN SIMPLU MARINAR,SORTIT NUMAI TRISTETII,
UN NAUFRAGIAT CE -ASTEAPTA COLACUL DE SALVAR
UN MARINAR UITAT,DE MULT,PE-A VIETII MARE.

ASTEPT, TACUT SI TRIST,UN VAS NUMIT IUBIRE
CARE SA-MI ADUCA PUTINA FERICIRE,
ASTEPT SA FIU SALVAT DIN PRAGUL DISPERARII
SA NU FIU ALUNGAT SI MEREU DAT UITARII.

INCET,INCET SI ZI DE ZI,NAUFRAGIATUL MOARE,
IN ZADAR MAI SPERA LA SALVARE.
DEGEABA MARINARUL VREA SA SCAPE DIN A VIETII STRAMTOARE
ESTE SORTIT SINGURATATII PANA MOARE.

ASTEAPTA MARINARUL,ASTEAPTA-N ZADAR
NICI UN VAS LA ORIZONT NU APARE
NICI MACAR O BARCA DE SALVARE
PENTRU MULTI EL INSEAMNA"UITARE".

UN NAUFRAGIAT UITAT DE TOTI SI TOATE
UN NAUFRAGIAT VOI FI PANA LA MOARTE
UN MARINAR CE NAVIGHEAZA-N DISPERARE
SPRE O INSULA INTRATA SI EA IN UITARE.