confruntarea

CONFRUNTAREA
sunt un om ca oricare altul si soarta mi-e amara
eu sunt de toata lumea izgonit
privit din toate partile cu ura
si cu-un destin trist si nefericit.

nu-mi mai ramane nimic de facut
am pierdut si ultima speranta
spun ultimul cuvant cu glas pierdut
si cu lacrimi in ochi:'ADIO VIATA'.

dar nu stiam ca despartirea doare
si-acest ultim gest e-asa greu de facut,
dar nu mai este cale de intoarcere
drumul inapoi de mult timp e pierdut.

cat esti de neagra si cat esti de urata
si coasa din spinare ti-a cam ruginit
ai strabatut ocale atat de lunga
fi fericita,acum,m-ai gasit.

suntem amandoi ,fata in fata,
cu bratele deschise ma astepti'
o parte din suflet ar vrea sa-l primesti
iar cealalta parte inca e in balanta.

ce parte din inima va invinge oare?
ce parte abalantei va atarna mai greu?
ma chinui si durerea devine si mai mare
dar si drumul spre tine din ce in ce mai greu.

pasesesc spre tine din ce in ce mai hotarat
paradoxal,drumul se pierde-n ceata
si deodata din ochi mi-ai diparut.
nu pot s-o fac.si ma intorc la viata.

atat de-aproape am fost de-a ta coasa
dar nu te vreau,doresc sa mai traiesc
O,VIATA!acum stiu cat esti de frumoasa
desi ti-am spus 'adio',ramai caci te iubesc.

si tu,doamna in negru,urata si cu coasa
nu vei mai avea sansa curand sa-mi fi mireasa.
pleaca cat mai departe si revina
numai atunci cand coasa-ti va fi roasa de rugina.